26 aprilie 1986, ora 1:23 noaptea. Reactorul 4 de la Centrala Nucleară Cernobîl, Ucraina Sovietică, explodează. Un nor radioactiv urcă spre cer și se împrăștie pe jumătate din Europa. Astăzi, 26 aprilie 2026, lumea comemorează 40 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii — dar Ucraina o face în plin război, cu drone rusești care survolează regulat zona exclusă.
Noaptea care a schimbat lumea
Dezastrul de la Cernobîl a avut loc în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1986, la Centrala Nucleară Cernobîl din Ucraina, pe atunci parte din Uniunea Sovietică. Tehnicienii de la Reactorul 4 încercau un experiment prost conceput — au oprit sistemul de reglare a puterii și sistemele de siguranță de urgență și au scos barele de control din miez, lăsând reactorul să funcționeze la 7% din putere. Aceste greșeli s-au cumulat, iar la ora 1:23 dimineața, reacția în lanț din miez a scăpat de sub control. Mai multe explozii au declanșat o minge de foc uriașă și au aruncat în aer capacul greu din oțel și beton al reactorului.
Explozia și incendiul care au urmat au eliberat cantități masive de material radioactiv în mediu, răspândindu-l pe suprafețe mari din Uniunea Sovietică — astăzi teritoriile Belarus, Ucraina și Federația Rusă — expunând milioane de oameni la radiații. Aproape 8,4 milioane de oameni din cele trei țări au fost expuși la radiații.
Minciunile Moscovei și norul care a ajuns în România
Pe 27 aprilie, cei 30.000 de locuitori ai orașului Pripyat au început să fie evacuați. Autoritățile sovietice au încercat o mușamalizare, dar pe 28 aprilie stațiile de monitorizare suedeze au raportat niveluri anormal de ridicate de radioactivitate transportată de vânt și au cerut explicații. Guvernul sovietic a recunoscut că a avut loc un accident la Cernobîl, declanșând un protest internațional cu privire la pericolele emisiilor radioactive.
Din cauza temperaturilor ridicate ale reactorului în flăcări, substanțele radioactive s-au ridicat la mari înălțimi și au fost dispersate de vânt și condiții meteorologice pe suprafețe mari ale Europei. Contaminarea a variat considerabil în funcție de precipitațiile din timpul trecerii maselor de aer radioactiv.
România a fost printre țările europene afectate de norul radioactiv. Autoritățile române din 1986 au minimalizat impactul, în timp ce populația nu a primit informații clare despre riscuri — o traumă colectivă care rămâne vie în memoria multor români de vârstă mijlocie și înaintată.
600.000 de „lichidatori” — eroii anonimi ai catastrofei
Numărul adevărat al victimelor acestui dezastru nu va fi cunoscut niciodată, dar aproximativ 350.000 de oameni au fost strămutați în anii care au urmat, în timp ce circa 600.000 de bărbați și-au riscat viața pentru a participa la operațiunile de conținere.
Cunoscuți ca „lichidatori”, acești oameni au fost mobilizați din toată Uniunea Sovietică după explozia din 26 aprilie 1986. Mulți au fost expuși la niveluri ridicate de radiații în timp ce construiau structuri de conținere și curățau resturile, ceea ce a dus la probleme de sănătate pe termen lung.
Fostul pompier Stanislav Tolumnyi a declarat că experiența i-a modelat viața și rămâne centrală în identitatea sa. Zeci dintre lichidatorii supraviețuitori s-au întors la Cernobîl pentru comemorarea de azi — mulți îmbătrâniți, bolnavi, dar hotărâți să nu fie uitați.
Zona exclusă azi — un laborator viu și o amenințare ascunsă
La 40 de ani de la explozie, situl Cernobîl rămâne una dintre cele mai complexe operațiuni de curățare nucleară de pe Pământ. În interiorul structurii de protecție se află rămășițele topiturii din 1986 — un amestec volatil de combustibil nuclear topit, praf radioactiv și resturi instabile. Sub arcul de protecție, sarcofagul original continuă să se degradeze.
Dar natura și-a recâștigat teritoriul în mod surprinzător. Zona exclusă în jurul centralei nucleare, în mare parte nelocuită, a devenit un refugiu pentru animale sălbatice, oferind totodată lumii un laborator viu unic pentru studiul științific al impactului elementelor radioactive. Lupi, mistreți, căprioare și chiar urși au colonizat fostele orașe fantasmă.
Războiul adaugă un nou strat de pericol
Comemorarea din 2026 are o dimensiune dramatică pe care nicio altă aniversare nu a avut-o. Ucraina comemorează a 40-a aniversare a dezastrului nuclear de la Cernobîl în mijlocul unor temeri persistente că războiul de 4 ani al Rusiei ar putea declanșa o repetare a celui mai grav dezastru nuclear din lume. Kievul spune că Moscova a trimis în mod repetat rachete și drone pe o traiectorie de zbor în apropierea centralei pentru a ataca orașele ucrainene, deteriorând chiar și un scut de protecție critic într-un atac din anul trecut.
Trupele rusești au ocupat rapid situl la începutul invaziei din 2022, au jefuit și distrus echipamentele de monitorizare și au săpat tranșee în zone puternic contaminate, inclusiv în așa-numita Pădure Roșie. Pe măsură ce solul a fost deranjat, nivelurile de radiații au crescut brusc temporar, în timp ce sistemele de monitorizare au fost perturbate. „Niciun birou nu a rămas intact”, a declarat Sergey Kireev, șeful întreprinderii de stat responsabile cu monitorizarea radiațiilor. „Echipamentele au fost jefuite, distruse, sparte.”
„Pentru toți cei care lucrăm aici, au existat două dezastre”, a spus Nadiia Mudryk-Mochalova, oficial care supraveghează zona. „Cel din 1986 și ocupația rusă.”
Lumea comemorează — și trage concluzii
La o ședință specială de comemorare, președinta Adunării Generale a ONU, Annalena Baerbock, a declarat: „Pe măsură ce marcăm 40 de ani de la Cernobîl, să onorăm memoria cu responsabilitate — asigurându-ne că tehnologia nucleară este folosită strict în scopuri pașnice, susținută de garanții internaționale solide, conformitate cu dreptul internațional și cooperare prin activitatea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, astfel încât dezastre precum Cernobîl să nu se mai repete niciodată.”
Norvegia a mers mai departe cu fapte concrete. Cu ocazia aniversării, Norvegia a anunțat o creștere a sprijinului pentru Ucraina în domeniul siguranței nucleare și energiei — 500 de milioane de coroane norvegiene vor fi alocate în 2026 în acest scop, în cadrul Programului Nansen de sprijin pentru Ucraina.
UE și Ucraina colaborează în domeniul siguranței nucleare de la înființarea statului ucrainean în 1991. De atunci, UE a finanțat activități în valoare de peste 1 miliard de euro în Ucraina pentru siguranță nucleară. Un punct central al acestui sprijin este contribuția de 423 de milioane de euro pentru Noul Adăpost de Siguranță — o masivă structură în arc plasată peste Unitatea 4 distrusă.
Ce înseamnă Cernobîl pentru România, 40 de ani mai târziu
România a fost una dintre țările europene cel mai grav afectate de norul radioactiv din aprilie 1986 — chiar dacă guvernul comunist al lui Nicolae Ceaușescu a ales să ascundă adevărul față de populație. Oamenii au continuat să mănânce legume din grădini, să bea lapte și să iasă afară fără nicio avertizare oficială.
Efectele pe termen lung — creșterea cazurilor de cancer tiroidian, mai ales în nordul și estul țării — sunt documentate de cercetători, deși cifrele exacte rămân disputate. Cernobîl nu a fost doar o tragedie ucraineană sau sovietică. A fost și românească. Și lecția ei — că minciunile statelor în fața catastrofelor nucleare costă vieți — rămâne la fel de actuală în 2026 ca în 1986.
Surse: Washington Times, Euronews
