Spațiul Schengen este una dintre cele mai importante realizări ale integrării europene. Pentru sute de milioane de oameni, efectul său este foarte simplu și vizibil: posibilitatea de a călători între numeroase țări europene fără controale sistematice ale pașaportului la frontierele interne.
Schengen nu este însă același lucru cu Uniunea Europeană. Unele țări din afara UE fac parte din spațiul Schengen, în timp ce nu toate statele Uniunii Europene participă pe deplin.
În prezent, 29 de țări fac parte integral din Spațiul Schengen, iar România și Bulgaria sunt printre cei mai noi membri, după eliminarea ultimelor controale la frontierele terestre la 1 ianuarie 2025.
Dar cum funcționează sistemul, ce se întâmplă la frontierele externe și în ce situații pot reapărea controalele între două țări Schengen?
Ce este Spațiul Schengen?
Spațiul Schengen este o zonă formată din state europene care au eliminat, în principiu, controalele asupra persoanelor la frontierele dintre ele.
O persoană care călătorește, de exemplu, din România în Ungaria și apoi mai departe spre Austria, Germania, Franța sau Spania se poate deplasa fără a trece prin controale sistematice de frontieră între aceste state.
Acest lucru nu înseamnă că frontierele au dispărut sau că autoritățile nu mai pot verifica identitatea unei persoane.
Țările continuă să aibă propriile frontiere și propriile forțe de poliție. Schengen elimină controalele de frontieră de rutină dintre statele participante și creează, în schimb, reguli comune pentru protejarea frontierelor externe și pentru cooperarea între autoritățile naționale.
De unde vine numele Schengen?
Schengen este numele unei mici localități din Luxemburg, aflată în apropierea granițelor cu Franța și Germania.
La 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania de Vest, Luxemburg și Țările de Jos au semnat acolo Acordul Schengen.
Obiectivul era eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.
În 1990 a fost semnată Convenția Schengen, care stabilea modul concret în care urma să funcționeze zona fără controale la frontierele interne.
Eliminarea efectivă a controalelor a început în 1995, inițial între șapte țări.
De atunci, spațiul s-a extins treptat și a ajuns să acopere o mare parte a continentului european.
Ce țări fac parte din Spațiul Schengen?
În prezent, Spațiul Schengen este format din 29 de țări.
Dintre acestea, 25 sunt state membre ale Uniunii Europene.
Alte patru nu fac parte din UE:
- Norvegia;
- Islanda;
- Elveția;
- Liechtenstein.
Aceste patru țări participă la Schengen prin acorduri de asociere.
Prin urmare, una dintre cele mai importante idei de reținut este că Schengen și Uniunea Europeană nu sunt același lucru.
Ce țări din UE nu fac parte integral din Schengen?
Uniunea Europeană are 27 de state membre, însă Spațiul Schengen include în prezent 25 dintre ele.
Irlanda nu face parte din zona fără controale la frontiere și beneficiază de un regim special care îi permite să rămână în afara principalelor reguli Schengen privind frontierele.
Cipru participă la cooperarea Schengen și aplică anumite componente ale sistemului, însă controalele la frontierele sale interne nu au fost încă eliminate.
În același timp, Norvegia, Islanda, Elveția și Liechtenstein fac parte din Schengen fără a fi membre ale Uniunii Europene.
Când a intrat România în Schengen?
Procesul de aderare a României s-a desfășurat în două etape importante.
La 31 martie 2024, au fost eliminate controalele asupra persoanelor la frontierele aeriene și maritime interne dintre România și celelalte state Schengen.
Acest lucru a însemnat, de exemplu, că pasagerii care zburau din România către o destinație Schengen nu mai treceau prin controlul obișnuit de frontieră destinat călătoriilor internaționale din afara zonei.
Controalele la frontierele terestre au rămas însă temporar în vigoare.
La 1 ianuarie 2025, acestea au fost eliminate și la frontierele terestre interne.
Din acel moment, România și Bulgaria au devenit membre depline ale Spațiului Schengen.
Pentru România, schimbarea a eliminat controalele sistematice asupra persoanelor la granițele interne Schengen, inclusiv la frontiera cu Ungaria și, între România și Bulgaria, la frontiera comună dintre cele două state membre.
Ce înseamnă Schengen pentru un cetățean român?
Pentru un cetățean român, apartenența deplină la Schengen înseamnă că deplasarea către alte state din zonă nu mai presupune în mod normal oprirea la un control de frontieră intern.
Un drum cu mașina din România către Ungaria și apoi Austria poate fi făcut fără controlul sistematic al documentelor la fiecare graniță Schengen.
Același principiu se aplică zborurilor și călătoriilor maritime între țările din zonă.
Este însă recomandat ca o persoană să aibă în continuare asupra sa un document de identitate valabil.
Poliția și alte autorități pot efectua controale de identitate în interiorul unei țări, conform legislației naționale, iar companiile aeriene sau alte firme de transport pot solicita documente pentru verificarea identității pasagerului.
Schengen nu elimină obligația de a putea demonstra cine ești.
Schengen înseamnă libertatea absolută de a locui oriunde?
Nu.
Eliminarea controalelor la frontiere și dreptul de liberă circulație al cetățenilor UE sunt concepte apropiate, dar nu sunt exact același lucru.
Drepturile cetățenilor Uniunii de a locui, lucra și studia în alte state membre provin din legislația UE privind libera circulație.
Schengen se referă în principal la eliminarea controalelor la frontierele interne și la existența unor reguli comune privind frontierele externe, vizele și cooperarea în domeniul securității.
Faptul că Elveția și Norvegia fac parte din Schengen, fără a fi membre UE, arată foarte clar această diferență.
Ce se întâmplă la frontierele externe ale Spațiului Schengen?
Eliminarea controalelor între țările membre presupune o protecție comună mai puternică a frontierelor externe.
O frontieră externă Schengen este, de exemplu, o frontieră dintre o țară Schengen și un stat care nu face parte din zonă.
La aceste frontiere sunt efectuate controale conform unor reguli comune stabilite prin Codul Frontierelor Schengen.
Persoanele sunt verificate în funcție de cetățenie, documentele de călătorie și dreptul de intrare.
Pentru mulți cetățeni din afara UE se verifică inclusiv dacă persoana are o viză valabilă, dacă nu a depășit perioada legală de ședere și dacă există eventuale alerte în bazele de date europene.
Ideea sistemului este simplă: dacă o persoană este autorizată să intre printr-o frontieră externă, aceasta va putea ulterior să circule în mare parte fără noi controale de frontieră prin întregul spațiu.
Ce este viza Schengen?
Pentru cetățenii anumitor state din afara Uniunii Europene este necesară o viză Schengen pentru călătoriile de scurtă durată.
În general, aceasta permite unei persoane să petreacă până la 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile în Spațiul Schengen.
Cele 90 de zile se calculează pentru întreaga zonă, nu separat pentru fiecare țară.
De exemplu, un vizitator nu poate petrece 90 de zile în Franța, apoi alte 90 în Italia și alte 90 în Germania folosind aceeași regulă de scurtă ședere.
În mod normal, zilele petrecute în toate statele Schengen sunt adunate.
Pentru șederile de lungă durată, muncă, studii sau rezidență se aplică și reguli naționale sau europene suplimentare.
Cum este menținută securitatea dacă nu există controale la frontierele interne?
Eliminarea controalelor nu înseamnă eliminarea cooperării polițienești. Dimpotrivă, Schengen a fost construit împreună cu mecanisme care permit autorităților să facă schimb rapid de informații.
Unul dintre cele mai importante este Sistemul de Informații Schengen, cunoscut prin abrevierea SIS.
În sistem pot fi introduse semnalări privind persoane sau obiecte căutate.
O informație introdusă de o țară poate deveni disponibilă rapid autorităților competente din celelalte state participante.
SIS poate conține, în funcție de categoria legală, informații privind persoane căutate pentru arestare, persoane dispărute, anumite persoane căutate de autorități sau obiecte precum documente, vehicule și arme.
Astfel, absența unui control la fiecare frontieră este compensată parțial prin cooperarea dintre poliții, autorități judiciare și polițiile de frontieră.
Ce este sistemul EES?
Din 10 aprilie 2026, la frontierele externe este complet operațional și Sistemul de Intrare/Ieșire, cunoscut drept EES.
Acesta este destinat în principal înregistrării cetățenilor din afara UE care intră pentru șederi de scurtă durată în cele 29 de țări europene care utilizează sistemul.
EES înregistrează electronic informații precum datele documentului de călătorie, data și locul intrării sau ieșirii și anumite date biometrice.
Sistemul a înlocuit în mare parte vechea metodă de urmărire a șederii prin aplicarea manuală a ștampilelor în pașaport pentru persoanele cărora li se aplică EES.
Printre obiective se numără identificarea mai ușoară a persoanelor care depășesc perioada legală de ședere și detectarea documentelor sau identităților frauduloase.
Cetățenii UE, inclusiv românii, nu sunt înregistrați în EES atunci când călătoresc în baza drepturilor lor europene.
Pot reapărea controalele între țările Schengen?
Da.
Una dintre cele mai frecvente concepții greșite este că eliminarea controalelor este absolută și permanentă indiferent de circumstanțe.
Codul Frontierelor Schengen permite statelor să reintroducă temporar controale la frontierele interne atunci când există amenințări serioase la adresa ordinii publice sau securității interne și sunt îndeplinite condițiile legale.
Astfel de măsuri trebuie să fie excepționale, proporționale și limitate în timp.
De-a lungul anilor, statele europene au reintrodus temporar controale din motive precum amenințări teroriste, evenimente internaționale majore, situații excepționale de securitate sau presiuni legate de migrația neregulamentară.
Prin urmare, faptul că două țări fac parte din Schengen nu garantează că un control temporar nu va exista niciodată între ele.
Ce rol are Frontex?
Protejarea frontierelor externe rămâne în primul rând responsabilitatea statelor, dar acestea cooperează și prin intermediul Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.
Frontex poate sprijini statele în operațiuni la frontierele externe, analizarea riscurilor, returnarea unor persoane fără drept de ședere și alte activități legate de gestionarea frontierelor.
Agenția nu înlocuiește însă polițiile de frontieră naționale.
Modelul Schengen se bazează pe ideea că protejarea unei frontiere externe nu este importantă doar pentru statul pe teritoriul căruia se află acea frontieră.
Odată ce o persoană intră legal sau ilegal în zona fără controale interne, deplasarea spre alte state poate deveni mult mai ușoară. Din acest motiv, țările trebuie să aibă încredere că fiecare dintre ele aplică standardele comune.
Cum intră o țară în Spațiul Schengen?
Aderarea nu se produce automat odată cu aderarea la Uniunea Europeană.
Un stat trebuie să îndeplinească o serie de condiții tehnice și juridice.
Printre domeniile evaluate se numără:
- controlul frontierelor externe;
- politica de vize;
- cooperarea polițienească;
- protecția datelor;
- utilizarea Sistemului de Informații Schengen;
- respectarea regulilor comune Schengen.
Experții verifică dacă statul este capabil să aplice regulile înainte ca frontierele interne să fie eliminate.
Procesul poate deveni și unul politic, deoarece deciziile importante privind aderarea sunt luate la nivelul instituțiilor și statelor participante.
Experiența României și Bulgariei arată că îndeplinirea criteriilor tehnice nu conduce neapărat imediat la eliminarea tuturor controalelor.
Care este diferența dintre Schengen și zona euro?
Cele două nu au legătură directă.
Spațiul Schengen privește în principal circulația fără controale la frontierele interne.
Zona euro este formată din țările care folosesc moneda euro.
O țară poate face parte din Schengen fără să folosească euro și poate exista o perioadă în care un stat UE să utilizeze euro fără ca participarea sa la Schengen să fie identică.
Elveția, de exemplu, este în Schengen, dar nu este membră UE și nu utilizează euro ca monedă națională.
Prin urmare, Uniunea Europeană, zona euro și Spațiul Schengen sunt trei structuri diferite, chiar dacă se suprapun în mare măsură.
De ce este Spațiul Schengen atât de important?
Schengen afectează direct viața de zi cu zi a milioane de oameni.
Eliminarea controalelor facilitează turismul, deplasările pentru muncă, transportul de mărfuri și activitatea persoanelor care traversează frecvent frontierele pentru a ajunge la serviciu.
Zona acoperă peste 450 de milioane de persoane și mai mult de patru milioane de kilometri pătrați.
În același timp, sistemul presupune un nivel ridicat de încredere între țările participante.
Dacă nu mai există controale permanente la frontiera dintre două state, fiecare țară depinde într-o anumită măsură de modul în care celelalte protejează frontierele externe, emit vize și introduc informații în sistemele comune de securitate.
Acesta este motivul pentru care Schengen nu înseamnă pur È™i simplu „graniÈ›e deschiseâ€.
Este un sistem în care eliminarea controalelor interne este combinată cu reguli comune la frontierele externe, baze de date comune, cooperare polițienească și posibilitatea reintroducerii temporare a controalelor în situații excepționale.
Pentru România, aderarea deplină la 1 ianuarie 2025 a încheiat un proces îndelungat și a inclus țara în zona europeană în care, în condiții normale, o persoană poate porni de la București și călători până în Portugalia fără un control sistematic al pașaportului la fiecare frontieră internă.
Surse: Consiliul Uniunii Europene