Ce este Interpol și cum funcționează organizația internațională de poliție?

Interpol este probabil cea mai cunoscută organizație internațională de cooperare între forțele de poliție. Numele său apare frecvent în știri atunci când un infractor fuge în altă țară, este emisă o Notificare Roșie sau autoritățile din mai multe state încearcă să destructureze aceeași rețea criminală.

Imaginea populară despre Interpol este însă influențată puternic de filme și seriale. Interpol nu este o „poliție mondială”, nu are agenți care pot intra într-o țară și aresta pe cineva și nu poate emite singur mandate internaționale de arestare.

Rolul său este, în principal, să permită polițiilor din diferite state să comunice rapid, să facă schimb de informații și să colaboreze atunci când o infracțiune depășește granițele unei singure țări.

Ce este Interpol?

Denumirea oficială este Organizația Internațională de Poliție Criminală – INTERPOL, în engleză International Criminal Police Organization.

Este o organizație interguvernamentală care reunește în prezent 196 de țări membre, ceea ce o face cea mai mare organizație de cooperare polițienească din lume.

Sediul Secretariatului General se află la Lyon, în Franța, iar Interpol are și un complex global pentru inovație în Singapore, precum și birouri în diferite regiuni ale lumii.

Principala sa misiune este să ajute autoritățile de aplicare a legii din statele membre să coopereze în combaterea criminalității internaționale.

Când a fost creat Interpol?

Originile organizației datează din 1923, când reprezentanți ai poliției din mai multe țări s-au întâlnit la Viena și au creat Comisia Internațională de Poliție Criminală.

Ideea de bază era relativ simplă: infractorii puteau trece granițele, în timp ce poliția unei țări avea puteri în principal pe propriul teritoriu. Era nevoie, așadar, de un sistem prin care autoritățile să poată comunica și schimba informații.

Actuala Organizație Internațională de Poliție Criminală – INTERPOL a fost instituită formal prin Constituția adoptată în 1956.

De atunci, organizația s-a extins aproape la nivel global.

Interpol este o poliție internațională?

Nu în sensul în care există o poliție națională.

Interpol nu are competența de a efectua arestări și nici nu trimite agenți prin lume pentru a captura persoane căutate.

Dacă un suspect căutat de autoritățile române este localizat, de exemplu, în Spania, Interpol poate facilita schimbul de informații dintre cele două state. Arestarea propriu-zisă este însă efectuată de autoritățile spaniole, conform legislației din Spania.

Același principiu se aplică în toate țările membre.

Interpol respectă suveranitatea fiecărui stat. Poliția națională și instanțele din țara respectivă sunt cele care desfășoară anchetele, fac arestări și aplică legea.

Atunci ce face Interpol?

Puterea organizației vine din capacitatea de a conecta rapid autoritățile din aproape toate regiunile lumii.

Interpol oferă statelor membre:

• un sistem securizat pentru comunicarea dintre poliÈ›ii;
• baze de date internaÈ›ionale;
• alerte privind persoane căutate sau dispărute;
• informaÈ›ii despre documente, vehicule È™i obiecte furate;
• instrumente pentru identificarea persoanelor prin amprente, ADN sau recunoaÈ™tere facială;
• sprijin pentru investigaÈ›ii internaÈ›ionale;
• analiză È™i expertiză în diferite domenii ale criminalității;
• coordonarea unor operaÈ›iuni desfășurate simultan în mai multe țări.

În practică, Interpol funcționează ca o infrastructură globală care permite polițiilor naționale să colaboreze.

Cum comunică polițiile prin Interpol?

Una dintre cele mai importante componente ale organizației este sistemul securizat de comunicații I-24/7.

Prin această rețea, autoritățile autorizate pot transmite informații și pot consulta bazele de date Interpol în timp real.

Un polițist de frontieră poate, de exemplu, verifica dacă un pașaport a fost declarat furat. Autoritățile pot verifica dacă o persoană este căutată într-o altă țară sau dacă un vehicul identificat la frontieră figurează ca fiind furat.

Acest schimb rapid de date este deosebit de important deoarece grupările criminale operează din ce în ce mai frecvent în mai multe țări.

Ce informații există în bazele de date Interpol?

Interpol administrează numeroase baze de date internaționale.

Acestea pot conține informații despre:

• persoane căutate;
• persoane dispărute;
• amprente;
• profiluri ADN;
• imagini faciale;
• paÈ™apoarte È™i alte documente de călătorie pierdute sau furate;
• vehicule furate;
• arme de foc;
• opere de artă furate;
• nave furate;
• informaÈ›ii legate de diferite reÈ›ele criminale.

Una dintre cele mai utilizate baze de date este cea privind documentele de călătorie pierdute și furate.

La controalele de frontieră, autoritățile pot verifica într-un timp foarte scurt dacă pașaportul prezentat de un călător a fost raportat într-o altă țară ca fiind pierdut, furat, revocat sau invalid.

Ce este o Notificare Roșie Interpol?

Notificarea Roșie, cunoscută în engleză drept Red Notice, este probabil cel mai cunoscut instrument al Interpol.

Ea reprezintă o solicitare adresată autorităților din întreaga lume pentru localizarea și, unde legislația permite, arestarea provizorie a unei persoane în vederea extrădării, predării sau unei alte proceduri legale similare.

O Notificare Roșie se bazează pe un mandat de arestare sau pe o hotărâre emisă de autoritățile judiciare ale țării care solicită publicarea ei.

Există însă o diferență extrem de importantă între o Notificare Roșie și un mandat de arestare.

O Notificare Roșie este un mandat internațional de arestare?

Nu.

Interpol precizează explicit că o Notificare Roșie nu este un mandat internațional de arestare.

Persoana respectivă nu este „căutată de Interpol” în sens juridic. Este căutată de o anumită țară sau, în unele situații, de un tribunal internațional.

Interpol distribuie informația către celelalte state.

Fiecare țară decide, conform propriei legislații, ce efect juridic acordă unei Notificări Roșii și dacă există suficiente motive pentru ca persoana să fie reținută.

Prin urmare, Interpol nu poate ordona poliției române, franceze sau americane să aresteze automat o persoană.

Toate Notificările Roșii sunt publice?

Nu.

Pe site-ul Interpol poate fi consultată o listă cu anumite persoane vizate de Notificări Roșii, dar aceasta reprezintă doar o parte din total.

Majoritatea Notificărilor Roșii sunt disponibile numai autorităților de aplicare a legii.

Informațiile pot fi publicate atunci când țara care a solicitat notificarea dorește ajutorul publicului pentru localizarea persoanei sau atunci când există motive legate de siguranța publică.

Din acest motiv, faptul că numele unei persoane nu apare pe site-ul public al Interpol nu demonstrează că nu există informații despre aceasta în sistemele accesibile poliției.

Ce alte tipuri de notificări există?

Interpol folosește un sistem de notificări codificate prin culori, fiecare având un scop diferit.

Notificarea Galbenă este utilizată pentru localizarea persoanelor dispărute, inclusiv a minorilor, sau pentru identificarea unor persoane care nu își pot confirma identitatea.

Notificarea Albastră este folosită pentru obținerea unor informații suplimentare despre identitatea, locația sau activitățile unei persoane în cadrul unei anchete.

Notificarea Neagră urmărește obținerea de informații despre cadavre neidentificate.

Notificarea Verde avertizează asupra unor persoane ale căror activități criminale pot reprezenta un pericol pentru siguranța publică.

Notificarea Portocalie avertizează asupra unor persoane, obiecte, evenimente sau metode care reprezintă o amenințare gravă și iminentă.

Notificarea Mov este folosită pentru schimbul de informații privind metodele, dispozitivele sau tehnicile folosite de infractori.

Există și alte mecanisme, inclusiv notificări speciale legate de sancțiunile Consiliului de Securitate al ONU.

Pentru ce tipuri de infracțiuni este folosit Interpol?

Interpol cooperează cu autoritățile naționale într-o gamă foarte largă de domenii.

Printre acestea se numără:

• criminalitatea organizată;
• traficul de droguri;
• traficul de persoane;
• introducerea ilegală de migranÈ›i;
• terorismul;
• criminalitatea informatică;
• fraudele financiare;
• spălarea banilor;
• exploatarea sexuală a copiilor;
• traficul ilegal de arme;
• infracÈ›iunile împotriva mediului;
• furturile internaÈ›ionale de vehicule È™i opere de artă;
• localizarea persoanelor fugare.

Organizația poate ajuta și la localizarea persoanelor suspectate sau condamnate pentru genocid, crime împotriva umanității și crime de război.

Interpol nu desfășoară însă procesul penal în locul statului. Rolul său este să faciliteze cooperarea necesară pentru ca autoritățile competente să poată investiga și acționa.

Poate Interpol să se implice în cazuri politice?

Constituția organizației impune o limită importantă.

Interpol nu poate desfășura activități cu caracter predominant politic, militar, religios sau rasial.

Această regulă este menită să păstreze neutralitatea organizației și să împiedice folosirea mecanismelor sale pentru conflicte politice între state.

Solicitările pentru notificări sunt supuse unor verificări privind respectarea regulilor Interpol, iar organizația poate refuza sau elimina informațiile care nu îndeplinesc criteriile.

Există și mecanisme prin care persoanele pot contesta datele referitoare la ele aflate în sistemele Interpol.

Poate o țară să folosească Interpol împotriva unui adversar politic?

Aceasta este una dintre cele mai controversate probleme legate de sistemul internațional de notificări.

Un stat poate solicita publicarea unei Notificări Roșii, dar acest lucru nu înseamnă că solicitarea este acceptată automat. Interpol verifică dacă cererea respectă Constituția și regulile organizației, inclusiv interdicția privind folosirea sistemului pentru activități cu caracter politic.

Notificările și informațiile care sunt considerate incompatibile cu aceste reguli pot fi eliminate.

Totuși, sistemul funcționează într-o lume în care legislațiile, regimurile politice și sistemele judiciare diferă considerabil de la o țară la alta, ceea ce face ca verificarea solicitărilor să fie o parte esențială a activității organizației.

România face parte din Interpol?

Da.

România este stat membru Interpol, iar Biroul Central Național Interpol București reprezintă punctul de contact dintre autoritățile române, Secretariatul General și birourile Interpol din celelalte țări.

Potrivit organizației, România este membră din 2 octombrie 1973.

Biroul din București face parte din structura de cooperare polițienească internațională a Poliției Române și permite schimbul rapid de informații cu autoritățile din alte state.

Polițiștii români pot utiliza bazele de date Interpol pentru verificarea unor persoane, documente sau vehicule în cadrul investigațiilor și controalelor autorizate.

Ce este un Birou Central Național Interpol?

Fiecare dintre cele 196 de țări membre are un Birou Central Național, cunoscut prin abrevierea engleză NCB.

Acesta este legătura dintre poliția țării respective și rețeaua globală Interpol.

Dacă autoritățile din România au nevoie de informații dintr-o anchetă desfășurată în alt stat, Biroul Central Național poate comunica cu omologii săi din țara respectivă.

În același mod, poliția unei alte țări poate solicita informații autorităților române prin rețeaua Interpol.

Astfel, Interpol nu înlocuiește polițiile naționale, ci le conectează.

Poate o persoană obișnuită să reclame o infracțiune direct la Interpol?

În mod normal, o infracțiune trebuie raportată poliției locale sau naționale, chiar dacă are o componentă internațională.

Interpol nu desfășoară anchete în locul poliției naționale și nu primește pur și simplu un caz de la un cetățean pentru a începe o investigație internațională.

Dacă poliția constată că un caz are legături cu alte țări, poate folosi ulterior canalele și bazele de date Interpol.

Același lucru este valabil dacă o persoană dorește să raporteze dispariția cuiva care ar putea fi într-o altă țară: primul punct de contact rămâne poliția națională.

Care este diferența dintre Interpol și Europol?

Interpol și Europol sunt deseori confundate, dar sunt organizații diferite.

Interpol are 196 de țări membre și o acoperire globală. Rolul său este să faciliteze cooperarea polițienească internațională între state din aproape întreaga lume.

Europol este agenția Uniunii Europene pentru cooperare în materie de aplicare a legii și se concentrează în principal asupra amenințărilor grave care afectează statele UE, precum criminalitatea organizată, terorismul și criminalitatea informatică.

Sediul Europol se află la Haga, în Țările de Jos, în timp ce sediul principal al Interpol se află la Lyon.

Nici Europol nu funcționează precum o poliție federală europeană cu drept general de arestare. Agenția sprijină investigațiile autorităților naționale și facilitează analiza și schimbul de informații.

România colaborează cu ambele organizații.

Interpol este echivalentul internațional al FBI?

Nu.

FBI este o agenție federală americană de aplicare a legii și are propriile competențe de investigație pe teritoriul Statelor Unite.

Interpol este o organizație de cooperare între state și nu deține astfel de puteri executive.

Această diferență explică de ce expresia „agenți Interpol” poate crea o imagine greșită. Organizația are angajați, experți și inclusiv polițiști detașați, dar aceștia nu formează o forță globală care poate efectua independent arestări oriunde în lume.

De ce este Interpol atât de important?

Criminalitatea modernă depășește frecvent frontierele naționale.

Un atac informatic poate fi lansat dintr-o țară împotriva victimelor din alte zece. O rețea de trafic de droguri poate opera simultan pe mai multe continente, iar o persoană căutată poate părăsi țara în câteva ore.

Fără cooperare internațională, fiecare poliție ar avea acces în principal la propriile informații și propriul teritoriu.

Interpol oferă infrastructura prin care aceste bariere pot fi reduse.

Un pașaport furat într-o țară poate fi identificat la o frontieră aflată la mii de kilometri distanță. Un suspect poate fi recunoscut pe baza amprentelor furnizate de alt stat, iar informațiile despre un fugar pot fi distribuite aproape simultan către autoritățile din 196 de țări.

Aceasta este adevărata putere a Interpol: nu capacitatea de a aresta oameni, ci capacitatea de a conecta polițiile lumii și de a face informația relevantă disponibilă atunci când o anchetă trece dintr-o țară în alta.

Surse: INTERPOL