Acordul de încetare a focului semnat în iunie între SUA și Iran s-a prăbușit complet. SUA au reimplementat blocada navală asupra porturilor iraniene și au intensificat atacurile aeriene, lovind zeci de ținte militare în Iran. Teheranul a ripostat cu rachete și drone împotriva bazelor americane din Bahrain, Iordania și Kuwait — și a lansat cea mai gravă amenințare economică de până acum: blocarea completă a exporturilor de petrol și gaze din Orientul Mijlociu.
Dacă amenințarea devine realitate, consecințele ar putea fi resimțite în întreaga lume, inclusiv în România.
Ce s-a întâmplat: de la acordul de pace la noi lovituri
Războiul dintre SUA și Iran a izbucnit pe 28 februarie 2026, când Washington și Tel Aviv au lansat lovituri masive comune împotriva Iranului. Teheranul a răspuns blocând Strâmtoarea Hormuz — prin care trece în mod normal o cincime din comerțul global cu petrol și gaze — și atacând bazele americane din Golf.
În iunie, cele două părți au semnat un memorandum de înțelegere provizoriu și au deschis negocieri la Doha. SUA au ridicat blocada navală, iar traficul maritim a început parțial să se redreseze, pe o rută alternativă supravegheată de marina americană în largul coastelor Oman.
Acordul a durat mai puțin de o lună. Iran a reluat atacurile asupra navelor care foloseau ruta controlată de SUA, ceea ce a declanșat un nou ciclu de lovituri și contraatacuri. Pe 14–15 iulie, SUA au lansat un atac de șapte ore urmat de lovituri în plin zi — o escaladare neobișnuită. Conform Centcom, loviturile au vizat apărarea costieră iraniană și depozitele de rachete de croazieră de pe Insula Greater Tunb.
Bilanțul iranian: cel puțin 7 militari uciși, peste 260 de răniți în toată țara.
Amenințarea care îngrijorează piețele: „petrol pentru toți sau pentru nimeni”
Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a transmis miercuri un mesaj fără echivoc: exporturile de petrol și gaze din regiune vor fi „fie pentru toți, fie pentru nimeni”. IRGC a avertizat că SUA ar trebui să se aștepte la închiderea altor rute de export de hidrocarburi care servesc interesele Washingtonului și ale aliaților săi, fără a specifica exact care.
Președintele parlamentului iranian și negociatorul-șef Mohammad Bagher Qalibaf a declarat că Teheranul este pregătit pentru o confruntare militară mai amplă dacă SUA nu respectă termenii memorandumului.
Reacția piețelor a fost imediată. Petrolul Brent, referința internațională, a urcat peste 85 de dolari pe baril miercuri — cu peste 15% față de prețul de dinaintea războiului, deși încă departe de maximul de aproximativ 120 de dolari atins la apogeul conflictului.
Analiștii Fondului Monetar Internațional au avertizat că „surplusul de petrol care ținuse prețurile jos a fost în mare parte epuizat” și că tensiunile reînnoite din Strâmtoarea Hormuz îngustează marja de manevră globală în fața unui nou șoc energetic.
Al doilea strâmtoare în joc: Bab el-Mandeb și riscul unui șoc global
Cea mai alarmantă evoluție din ultimele zile nu vine de la Teheran, ci de la Sanaa. Un oficial de rang înalt al mișcării Ansarullah (Houthi) din Yemen, Mohammed al-Farah, a avertizat că forțele yemenite sunt pregătite să închidă Strâmtoarea Bab el-Mandeb — poarta de intrare în Marea Roșie — dacă Arabia Saudită continuă atacurile aeriene asupra Yemenului.
„Dacă situația actuală se agravează, Strâmtoarea Bab el-Mandeb și Strâmtoarea Hormuz vor fi închise în alianță operațională. Prețurile petrolului vor exploda la 200 de dolari pe baril într-un șoc înfiorător”, a spus al-Farah.
Bab el-Mandeb este larg de numai 29 de kilometri la cel mai îngust punct și asigură accesul navelor comerciale din zona Golfului spre Canalul Suez. Prin această rută trece aproximativ 10% din comerțul maritim global cu petrol și gaze. O blocare simultană a ambelor strâmtori ar obliga navele să ocolească Africa pe la Capul Bunei Speranțe — adăugând 10–14 zile la durata voiajelor și crescând costurile per cursă cu circa 70%.
Andreas Krieg, analist la King’s College London, a descris amenințarea Houthi drept „un alt card nuclear” pe care Iranul l-ar activa numai dacă ar concluziona că revenirea la un război total a devenit inevitabilă.
Diplomația, în impas. Trump, sub presiune
Mediatorii regionali continuă să încerce să aducă SUA și Iranul înapoi la masa negocierilor. Vicepreședintele american JD Vance a confirmat că au avut loc „discuții tehnice” la Doha bazate pe memorandumul de înțelegere. Dar pe teren, semnalele sunt tot mai beligerante.
Trump a sugerat că poduri și centrale electrice iraniene ar putea fi vizate săptămâna viitoare dacă negocierile nu reiau. O astfel de escaladare ar muta conflictul dintr-o confruntare militaro-navală limitată într-un atac direct asupra infrastructurii civile a Iranului — pas pe care analiștii îl consideră un prag extrem de periculos.
Presiunea internă asupra lui Trump nu este de neglijat: prețurile ridicate la carburanți reprezintă o vulnerabilitate politică semnificativă înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie 2026. Republica Islamică știe asta.
