Declarația care a îngrijorat capitalele occidentale
Iranul nu a dezvăluit încă toate capacitățile sale militare și rămâne pe deplin pregătit pentru orice scenariu, inclusiv confruntare directă cu SUA și NATO, a declarat generalul de brigadă MohammadJafar Asadi, un oficial militar senior al IRGC.
„Am spus în mod repetat că nu am dezvăluit încă toate cărțile noastre”, a declarat Asadi — o formulare care, în contextul negocierilor de pace suspendate și al rachetelor lansate spre Kuwait și Bahrain, sună ca o amenințare directă.
Declarația nu a venit în izolare — ci coordonat cu o serie de acțiuni militare și diplomatice care sugerează că linia dură din cadrul IRGC încearcă activ să saboteze acordul de pace negociat de diplomații iranieni.
Armistițiul a fost folosit ca să se reînarmeze
Detaliul cel mai îngrijorător din declarațiile generalilor IRGC nu este tonul belicos — ci conținutul concret al celor comunicate.
Purtătorul de cuvânt al IRGC, generalul de brigadă Hossein Mohebbi, a declarat că Iranul a folosit perioada de armistițiu pentru a-și consolida pregătirea militară și a repara daunele suferite. „Realitatea este că în perioada de armistițiu, capacitățile noastre militare și operaționale au crescut”, a spus el.
„Dacă inamicul se întoarce în arena militară, natura operațiunilor, geografia câmpului de luptă și chiar tipurile de arme folosite vor fi diferite”, a avertizat Mohebbi. „IRGC este pe deplin pregătit pentru toate scenariile posibile.”
Mohebbi a subliniat că confruntările recente au oferit forțelor iraniene o înțelegere mai detaliată a adversarilor lor, depășind evaluările de informații și rapoartele media pentru a include experiența directă de luptă — iranieni știu acum mai precis unde sunt bazele americane, cum funcționează apărarea aeriană americană și ce tactici de luptă folosesc.
Cine a suspendat negocierile — și de ce
Declarațiile generalilor IRGC nu sunt separate de decizia politică de a suspenda negocierile.
Un general IRGC senior a declarat că Iranul nu și-a dezvăluit toate capacitățile militare și era pregătit pentru confruntare directă cu SUA și NATO, pe fondul identificării unor personaje din linia dură legate de comandantul interimar al IRGC Ahmad Vahidi ca forță din spatele suspendării de luni a negocierilor indirecte cu Washingtonul.
Cu alte cuvinte: nu președintele iranian Masoud Pezeshkian — care a negociat cu bună credință prin mediatori pakistanezi și qatarezi — a ordonat suspendarea. Ci facțiunea hardliner din jurul comandantului IRGC Ahmad Vahidi, care consideră că armistițiul a oferit Iranului timp prețios pentru reînarmare și că acum Teheranul negociază dintr-o poziție mai puternică decât în april.
Amenințarea Bab el-Mandeb — adăugată la coșmarul Hormuz
IRGC a amenințat pe 1 iunie cu blocarea traficului atât în Strâmtoarea Hormuz, cât și în Bab el-Mandeb, invocând operațiunile israeliene din Liban și Gaza.
Bab el-Mandeb — strâmtoarea dintre Yemen și Djibouti, prin care trece traficul maritim din Oceanul Indian spre Canalul Suez — este al doilea nod energetic global ca importanță după Hormuz. Dacă Iranul ar activa aliații houthi din Yemen pentru a bloca și această rută, impactul economic global ar fi catastrofal: prețurile la petrol ar explodat, lanțurile de aprovizionare europene și asiatice s-ar rupe, iar inflatia globala ar scăpa de sub control.
Amenințarea cu blocarea Bab el-Mandeb, combinată cu Hormuzul deja parțial blocat de 100 de zile, a menținut CENTCOM și capitalele aliate în alertă că operațiunile militare americane ar putea fi reluate pe termen scurt ca parte a unui răspuns cinetic mai larg.
Ce a mai lovit Iranul: rachete spre Kuwait și Bahrain
Declarațiile generalilor IRGC sunt însoțite de acțiuni concrete pe câmpul de luptă.
Iranul a lansat rachete spre Kuwait și Bahrain, dar nu și-a atins țintele — două din cele lansate spre Kuwait s-au dezintegrat în zbor, iar cele îndreptate spre Bahrain au fost interceptate, a declarat Comandamentul Central al SUA.
Faptul că rachetele iraniene au eșuat nu diminuează semnificația politică a lansării lor: Iranul a ales să atace baze americane din Kuwait și Bahrain tocmai în zilele în care negocierile de pace erau suspendate — un mesaj clar că linia dură vrea să demonstreze că Teheranul poate, vrea și va lovi dacă acordul nu îi convine.
IRGC — cine sunt și ce au pierdut în război
Gărzile Revoluționare Iraniene operează separat de — și adesea contrar — armatei tradiționale a Iranului. Este o forță de elită loială liderului suprem al țării, Ayatollahului Ali Khamenei. Printre numeroasele sale atribuții militare, corpul a operat arsenalul de rachete balistice al Iranului și a supravegheat Forța Quds, un braț expediționar care colaborează cu afiliații regionali ai Iranului, inclusiv Hamas și Hezbollah. Miliarde de dolari au fost canalizați prin IRGC pentru a finanța proxy-uri din Liban, Yemen, Irak și Gaza. IRGC a fost vizat fără oprire atât de Israel cât și de SUA de la începutul războiului din Iran în februarie 2026, alături de programul nuclear, de drone și rachete balistice al Iranului.
Cine conduce cu adevărat Iranul?
Tabloul care iese din declarațiile generalilor este îngrijorător nu pentru că Iranul ar fi mai puternic decât înainte de război — ci pentru că sugerează o fractură internă între moderați și hardlineri care face orice acord extrem de fragil.
Președintele Pezeshkian și echipa diplomatică negociază un acord de 60 de zile. Generalii IRGC se reînarmazează, amenință cu noi fronturi și declară public că sunt pregătiți pentru „confruntare directă cu NATO.” Dacă hardlinerii câștigă această bătălie internă, orice acord semnat de Pezeshkian devine hârtie fără valoare.
Surse: Euronews
