Contextul: un război pornit pe 28 februarie
Pe 28 februarie 2026, Statele Unite și Israelul au lansat atacuri la scară largă asupra Iranului, marcând începutul războiului din 2026. Atacurile au inclus asasinarea liderului suprem Khamenei, precum și a lui Ali Larijani, o figură cheie în negocieri.
De atunci, conflictul a intrat într-o buclă periculoasă: atacuri, armistițiu fragil, încălcări reciproce, amenințări cu reluarea bombardamentelor — și negocieri care se aprind și se sting pe rând. Armistițiul din 8 aprilie dintre SUA și Iran rămâne în vigoare, dar este „pe perfuzie”, potrivit chiar lui Trump, pe fondul luptelor intermitente și al blocadei continue a Strâmtorii Hormuz.
Memorandumul de o pagină: ce conține
Memorandumul de înțelegere — un document de o pagină cu 14 puncte — este negociat de trimișii lui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, împreună cu mai mulți oficiali iranieni, atât direct cât și prin mediatori.
Ce ar conține acordul, dacă ar fi semnat:
Iranul s-ar angaja să nu dezvolte o armă nucleară și să oprească îmbogățirea uraniului pentru cel puțin 12 ani. SUA ar ridica sancțiunile și ar elibera miliarde de dolari din fondurile iraniene înghețate. Ambele părți ar ridica blocadele din Strâmtoarea Hormuz în termen de 30 de zile de la semnare.
Dacă negocierile eșuează, forțele americane ar putea restabili blocada sau relua acțiunile militare. Acordul nu este deci o garanție de pace permanentă — ci un punct de start pentru 30 de zile de negocieri detaliate.
Unii analiști au remarcat că termenii propuși seamănă izbitor cu acordul nuclear iranian din 2015 negociat de Obama — limita de îmbogățire la 3,67% este exact aceeași. O ironie istorică deloc neglijabilă.
Pakistan — mediatorul surpriză al secolului
Negocierile nu se desfășoară direct între Washington și Teheran. Un mediator pakistanez a confirmat Reuters că acordul este aproape: „Vom încheia foarte curând. Ne apropiem.”
La 11–12 aprilie, o delegație americană condusă de vicepreședintele JD Vance s-a întâlnit cu omologii iranieni la Islamabad — cea mai înaltă întâlnire diplomatică SUA–Iran din 1979 încoace. Pakistan a jucat un rol de mediator de urgență pe care puțini îl anticipaseră la începutul conflictului.
Iranul: „Nu avem încredere în americani”
Tonul din tabăra iraniană este mult mai rezervat. Ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a declarat vineri că Teheranul „nu poate avea deloc încredere în americani” și că încearcă să „mențină” armistițiul „fragil” pentru a da diplomației o șansă. „În fiecare zi vine un mesaj diferit, uneori chiar două mesaje diferite într-o singură zi, ceea ce adâncește neîncrederea”, a spus Araghchi la un summit de la New Delhi.
Un mediator pakistanez a transmis luni Reuters că o propunere iraniană revizuită a fost împărtășită reprezentanților americani. „Nu avem mult timp”, a spus sursa, adăugând că ambele părți „continuă să schimbe bornele.”
Trump: „Dacă nu acceptă, bombardamentele reîncep”
Diplomația americană vine însoțită de amenințări explicite. Trump a avertizat că, deși războiul are „o șansă foarte bună să se termine”, „dacă nu se termină, trebuie să ne întoarcem să îi bombardăm la nesfârșit.”
Pe 17 mai, Trump a stabilit cinci precondiții pentru reluarea negocierilor: livrarea a 400 kg de uraniu îmbogățit către SUA, menținerea în funcțiune a unui singur sit nuclear iranian, suspendarea eliberării fondurilor înghețate, nicio garanție de armistițiu până la finalizarea acordului și refuzul oricăror compensații de război pentru Iran. Condiții pe care Teheranul le consideră „maximaliste și nerezonabile”.
Costul unui acord ratat
Costul operațional al războiului pentru SUA a ajuns la 29 de miliarde de dolari, potrivit mărturiei controlorului Pentagonului în fața Congresului pe 12 mai — fără a include daunele aduse instalațiilor americane.
Pe plan global, consecințele sunt la fel de grave: prin Strâmtoarea Hormuz trecea aproximativ o cincime din tot petrolul transportat pe mare la nivel mondial, circa 20 de milioane de barili pe zi. Fiecare zi de blocaj costă economia globală sute de milioane de dolari și împinge prețurile la energie spre niveluri care amenință recesiunea.
Surse: Axios, Al Jazeera
