O scufundare „inexplicabilă” în Mediterana, acum dezvăluită
Pe 23 decembrie 2024, nava cargo rusească Ursa Major se scufunda la aproximativ 100 de kilometri de coasta Spaniei, după o serie de explozii care au ucis doi marinari. Rusia a declarat imediat că este vorba despre un „act terorist”. Ancheta spaniolă a ajuns la cu totul altă concluzie — una pe care o investigație CNN publicată luni, 12 mai 2026, o face publică pentru prima oară în detaliu.
Anchetatorii spanioli cred acum că nava a fost scufundată deliberat de o armată occidentală, folosind un torpilou supercavitant rar, pentru a împiedica Rusia să livreze tehnologie nucleară avansată Coreei de Nord.
Ce transporta cu adevărat nava
Pe manifestul oficial de transport, Ursa Major figura cu o marfă banală: două macarale Liebherr, 129 de containere goale și două „capace mari de trapă”. Nava plecase din portul rus Ust-Luga pe 11 decembrie, cu destinația declarată Vladivostok.
Realitatea era diferită. Căpitanul rus a mărturisit ulterior anchetatorilor că articolele declarate drept „marfă nepericuloasă” — cele două capace mari de trapă — erau de fapt componente pentru două reactoare nucleare similare celor folosite în submarine.
Tipul specific de reactor identificat de cercetători și anchetatori este VM-4SG, un reactor nuclear naval folosit în submarinele rusești. Componentele, dacă ar fi fost livrate și instalate în nave nord-coreene, ar fi reprezentat un upgrade semnificativ al programului de submarine al lui Kim Jong Un și al capacității Coreei de Nord de a lansa submarine înarmate nuclear capabile să lovească ținte din Pacific.
Căpitanul Igor Anisimov credea că va fi deviat spre portul nord-coreean Rason pentru a livra cele două reactoare. Anchetatorii spanioli au notat și absurditatea logistică a traseului ales: de ce ai trimite o navă în jurul lumii pentru a livra o marfă de la un port rus la altul, când există o rețea feroviară extinsă care traversează toată Rusia? Răspunsul: pentru că destinația reală nu era Vladivostok.
Noaptea scufundării: explozii, rachete de semnalizare și mister
La aproximativ 24 de ore după ce nava încetinise dramatic, Ursa Major a virat brusc de pe cursul său și a emis un semnal de primejdie. Echipajul a raportat trei explozii pe bordul tribord, în apropierea camerei mașinilor, care au ucis doi membri ai echipajului și au imobilizat nava.
Cei 14 supraviețuitori au evacuat în bărci de salvare și au fost recuperați de nava spaniolă de salvare Salvamar Draco. Dar imediat după, comportamentul escortei militare ruse a stârnit suspiciuni. Nava militară rusă Ivan Gren, care escorta Ursa Major, a ordonat navelor din apropiere să mențină o distanță de două mile nautice și a solicitat returnarea imediată a echipajului supraviețuitor.
Autoritățile spaniole au refuzat și au continuat operațiunile de salvare. Ceea ce a urmat a șocat anchetatorii: la ora 21:50, Ivan Gren a tras o serie de rachete roșii de semnalizare deasupra scenei, după care au urmat patru explozii. Rețeaua Națională Seismică Spaniolă a înregistrat patru semnături seismice identice exact în acel moment și în acea zonă — un tipar asemănător minelor subacvatice sau exploziilor de carieră. La ora 23:10, Ursa Major era declarată scufundată.
Concluzia anchetatorilor: cele patru explozii suplimentare au fost cel mai probabil declanșate de ruși pentru a distruge sau avaria încărcătura sensibilă înainte ca aceasta să se odihnească pe fundul mării, împiedicând recuperarea reactoarelor de către oricine altcineva.
Torpiloul care a declanșat totul
Cum a început însă lanțul de evenimente? Ancheta spaniolă propune că gaura de 50 pe 50 de centimetri din coca navei Ursa Major a fost făcută cel mai probabil de un torpilou supercavitant Barracuda — o armă cu viteză foarte mare, deținută doar de Statele Unite, câțiva aliați NATO, Rusia și Iran.
Un torpilou Barracuda este o armă supercavitantă care se deplasează într-o bulă de gaz, reducând dramatic rezistența apei și permițându-i să atingă viteze extreme față de torpilele convenționale. Impactul ar fi putut fi silențios — explicând de ce căpitanul rus a declarat că nu a auzit nicio explozie în momentul în care nava a încetinit brusc pe 22 decembrie.
Unii experți consultați de CNN contestă teoria torpilei, sugerând că o mină limpet ar fi o explicație mai plauzibilă. Nicio armată sau guvern nu și-a revendicat oficial responsabilitatea. Statele Unite nu au comentat ancheta CNN. Rusia a menținut că scufundarea a fost un act terorist și nu a recunoscut că nava transporta altceva decât ce scria în manifest.
Urmele lăsate în urmă
Activitatea din jurul epavei nu s-a oprit după scufundare. La o săptămână după incident, nava spion rusă Yantar — detectată ulterior în apele britanice în 2025, provocând avertismente ferme din partea guvernului britanic — a petrecut cinci zile poziționate deasupra epavei Ursa Major.
Aeronave militare americane specializate, cunoscute drept „detectoare de nuclee”, bazate la Offutt Air Force Base în Nebraska, au survolt locul epavei de două ori în ultimul an — pe 28 august 2025 și din nou pe 6 februarie 2026. Un purtător de cuvânt al bazei a confirmat pentru CNN că rolul aeronavei „sprijină colectarea și analiza de deșeuri nucleare”, refuzând să ofere detalii suplimentare.
Nava se odihnește acum la 2.500 de metri adâncime. Autoritățile spaniole au declarat că recuperarea înregistratorului de date al navei este imposibilă fără resurse tehnice și costuri majore — o afirmație pe care experții o consideră surprinzătoare dacă nu ar fi implicat materiale radioactive.
Contextul: ce primea Rusia în schimbul reactoarelor
Scufundarea a avut loc la exact două luni după ce liderul nord-coreean Kim Jong Un trimisese aproximativ 10.000 de soldați să sprijine invazia rusă a Ucrainei — un schimb pe care anchetatorii îl consideră drept motivul pentru care Kremlinul era dispus să transfere tehnologie nucleară către Phenian.
Serviciile de informații sud-coreene au raportat în septembrie 2025 că Moscova predase deja Phenianului un reactor nuclear, iar mai mulți oficiali guvernamentali sud-coreeni au declarat că Kremlinul era suspectat că trimisese două până la trei module de propulsie pentru submarine nucleare în Coreea de Nord în prima jumătate a anului 2025. Dacă este adevărat, înseamnă că scufundarea Ursa Major a oprit doar o parte dintr-un transfer mai amplu.
